Din viitor ...

 Era fericita... cu o graba ce nu a avut-o niciodata a iesit din masina, a fugit spre bloc si a urcat repede scarile. Chiar daca era grabita tot a observat crapatura mare de pe peretele verde al scarii... verdele ce nu mai era asa cum il stia ea... era mai deschis, mai sters din cauza timpului.
 A sters cu mana clanta usii plina de praf, iar apoi a descuiat usa casei unde a copilarit. Era tot casa ei chiar daca trecuse mult de cand nu a mai fost acolo. Se astepta sa o intampine un miros urat dar nu... parca tot simtea mirosul parfumului care l-a folosit ultima oara. Sticluta murdara era tot pe masuta, unde a lasat-o. Daca praful nu ar fi existat nu ar fi zis ca au trecut atatia ani de cand... de cand a uitat unde a copilarit. Defapt nu a uitat... dar ii era frica sa se intoarca. Avea motivele ei.
 S-a asezat pe scaun. Nu o interesa ca fusta ei de un albastru deschis se va murdari. Lacrimile au inceput sa curga pe fata. Regreta... tata sigur era dezamagit de ea. Niciodata nu ar fi vrut sa lase totul balta. Vorbea foarte rar cu persoanele care promise ca o sa pastreze legatura toata viata.
Si-ar fi dorit sa poata sa dea timpul inapoi... dar nu putea. Isi dorea sa fie ca personajele din serialele la care se uita cand era adolescenta. Sa aiba puteri ... sa poata schimba ceva. Ar fi schimbat multe.
 Acum va trebui sa incerce toate numerele de telefon ale vechilor prieteni. Le notase pe un carnetel ce pe prima pagina scria : 

" Sorana 2016

D'ale mele "