joi, 23 august 2012
:(
Ati avut vreodata o intrebare caruia vroiati sa ii stiti raspunsul foarte tare dar nu ati putut intreba pe nimeni de frica raspunsului, sa nu va raneasca si mai tare decat sunteti deja, sa nu va raneasca din nou cuvintele... Ei bine, eu am acel sentiment de curiozitate dar totusi nu vreau sa aflu din cauza fricii ... Nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu sunt mereu asa...
RăspundețiȘtergerefrica de cuvinte nu ar trebui sa existe. in definitiv e mai bine sa stii adevarul decat sa te macine nestiinta. personal am preferat intotdeauna sa aflu, indiferent daca raspunsul ar fi fost sau nu pe placul meu in acel moment decat sa stau si sa speculez. cunoscand raspunsul am putut analiza situatia din nou, si in multe cazuri am reusit sa inteleg ceea ce nu intelegeam atunci cand imi lipsea raspunsul.
RăspundețiȘtergereSa stii ca ai dreptate ..dar nu de fiecare data poti sa intrebi
Ștergerea putea sau a nu putea...that's the question. cand lipseste curajul si exista teama de raspuns....inteleg ca se apeleaza la..." a nu putea"
ȘtergereMda, am înțeles perfect la ce te referi. Tu acum preferi să trăiești cu incertitudinea. De cele mai multe ori, este o armă mai letală decât răspunsul în sine. Alteori dimpotrivă, este chiar tratamentul. Ca dovadă stă acest citat, unul dintre citatele mele preferate:
RăspundețiȘtergere”Într-un deșert probabil nu te uiți în urmă. Ce să vezi? Vântul ți-a șters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.” (Octavian Paler-”Deșertul pentru totdeauna”)
cam da..
RăspundețiȘtergere"El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe"
RăspundețiȘtergere----
cu alte cuvinte, e nevoie de minciuna si amagire caci altfel suntem sortiti dracului. "multumim mult" domn. paler! ori cu, ori fara "perlele" dumneavoastra tot acolo e. ma uimeste doar faptul ca multi le inhaleaza ca pe un elexir vital crezand ca-ajung pe culmile nemuririi si ale intelepciunii.
p.s. nestiinta e intotdeauna o arma letala, nu doar...de cele mai multe ori.
Probabil că ești ori inginer ori teolog ca profesie... de aceea îți e mai greu să înțelegi cum e treaba cu natura umană. Faza e că uneori, e mai bine să te agăți de speranțe și de iluzii cu orice preț, altfel o iei razna. Dar probabil că încă nu ai trecut prin stadiul de disperare, sau crezi cu ardoare că nu există așa ceva.
ȘtergereE ceva dovedit și de psihologie... poate dacă vei studia și altceva în afară de manualul de fizică și de Biblie vei înțelege cum e treaba cu psihologia omului.
pai cum sa treaca una ca mine prin stadii de disperare, nu? caci de asemena "privilegii" poate avea doar maria ta si domn paler parte, dupa cate inteleg. dar ce sa-i mai spui unui asa zis expert in psihologie ca domnului M.S.K? agata-te frate de iluzii si minciuni daca-ti face viata mai suportabila! de fapt fiecare se agata de ceea ce-i place, si doarme precum isi asterne.
ȘtergerePutem continua discuția asta la nesfârșit, dar chiar nu va avea un rol constructiv atât timp cât nu ai de gând să renunți la tonul ironic. Oricum, nu m-am autoproclamat expert în psihologie sau orice altceva. Doar că ideile tale mie îmi par ca fiind ale unei persoane care pune nu știu ce zeitate mai presus de propria persoană sau care se plafonează în religii sau științe deficitare. Ceea ce am spus eu aici este rezultatul experienței dobândite până acum. Pe baza experiențelor anterioare, mă declar un hedonist convins, care e ferm convins că trebuie să facă ORICE pentru fericirea sa. Iar dacă asta implică amăgire... atunci fie! Nu văd niciun motiv pentru care să ''înfrunt crudul adevăr și să mă resemnez'', când știu sigur că pot evita suferința fără probleme. Sunt 100% de acord cu ideile promovate de Octavian Paler, pentru că ambii suntem pesimiști și hedoniști, așadar suntem dispuși la orice pentru fericirea noastră. Egoismul este necesar supraviețuirii umane. De la Epicur la Kant, Freud sau Cioran toți spun asta. Dar, dacă preferi să te plafonezi în religii e treaba ta. Eu sunt conștient că în afară de viața asta nu am nimic, așa că dacă nu îmi asigur fericirea acum, nu o voi primi de la altcineva. Și dacă o minciună poate evita suferința OK! Să fim ca Don Quijote, adică să vedem doar ceea ce ne place nouă să vedem. Doar trăind așa cum ne convine putem fi fericiți.
ȘtergereIronia mea e doar ecoul ironiei tale. Caci daca ai fi fost atent, nu ma luasem de persoana ta, ci de “intelepciunea” idolului tau domn Paler. Si ca sa-ti demonstrez cat de tampita e ideea dumnealui, voi lasa la o parte orice zeitate de care sunt acuzata, apeland doar la logica.
ȘtergereCand te afli intr-un desert, nalucirea aia care nu e nimic altceva decat o minciuna si iluzie, te face intr-adevar sa inaintezi ca drogatul o perioada. Dar cat timp? Pana dispare. Caci nici o minciuna nu are picioare lungi si nici o iluzie nu are viata lunga. Deci cu ce ti-a fost de ajutor pana la urma? Cu nimic. Ti-a prelungit doar chinul si te-a lasat sa speri ca prostul, lasandu-te intr-un sfarsit sa crapi cu limba scoasa dupa un strop de apa.
Si asa ceva numesti tu si asa zisii filozofi si psihologi ai lumii acesteia, vital, necesar vietii?
Pai oameni buni, daca asemenea tratament va face bine, dati-i drumul si continuati in “intelepciunea” voastra! Cine va opreste? Motoul meu oricum e: leben und leben lassen! ;)
p.s. stii la ce concluzie incep sa ajung eu? Ca, cei care promoveaza asemenea idei, nu ca n-ar fi constienti de falsitatea ei, ci ei o folosesc doar ca sa-si justifice propriile fapte. Fapte pe care ei le adora.
Sunteti prea inteligenti pentru a comenta eu ceva ! :) amandoi ...si nu sunt ironica.
Ștergere:)) asta nu știu. Desigur că ambii avem dreptate având în vedere că discutăm despre două moduri diferite de abordare a aceleași probleme. Ambii am acționat diferit, dar modul fiecăruia a dat rezultate. Până la urmă despre asta e vorba, să găsești acel mod de a aborda o problemă care să o diminueze considerabil.
ȘtergereEu sunt tot timpul nesigură pe mine.Din asta rezultă că niciodată nu am putut adresa o întrebare căreia nu-i cunoşteam răspunsul.
RăspundețiȘtergereDa..tot timpul !
RăspundețiȘtergereEu mereu am preferat adevarul... indiferent cat de dureros este, tot mai tare doare minciuna, si stresul acela ca... nu stii ce se intampla defapt... intrebarile si incertitudinile sunt... insuportabile!
RăspundețiȘtergere