E timpul pentru un alt anotimp

 Asta este ultima postare din vara anului 2012, de asemenea si ultima zi a verii. Azi e o zi frumoasa, soarele e pe cer si vantul adie usor. Azi, o sa fie ultima zi din vara aceasta cand voi purta pantaloni scurti si tricou. De acum trebuie sa-mi schimb garderoba...
 A fost o vara frumoasa si relaxanta. Nu m-a sacait parintii cu invatatul decat la inceputul lui iunie, inainte de examen. Am avut doua luni in care am facut cam ce am vrut eu, fara sa ma streseze nimeni. Poate pare putin dar pentru mine a contat enorm. Am avut parte si de lucruri urate, pentru ca fara ele nu se poate, din pacate, dar cele frumoase au predominat, chiar daca nu au fost memorabile, sa mi le aduc aminte peste cativa ani. Au contat si mi-au facut vara frumoasa.
 Am dormit mult, pentru mine dimineata era si la ora 14 pentru ca atunci ma trezeam, in unele zile chiar si mai tarziu. M-am distrat si am facut cunostinta cu rasul in fiecare zi.
 Vara asta nu m-am indragostit, spre deosebire de cea trecuta. Eu sunt trista ca s-a terminat, dar vor veni si altele, sper ca mai frumoase sau macar la fel.

 Cum a fost aceasta vara pentru voi ?

 

Moment de inspiratie

  “Ma numesc, defapt nu-mi voi zice numele, doar povestea…” Asta era scris pe a doua pagina a caietului vechi, cu paginile ingalbenite. Asa incepea povestea fetei, de iubire din cate am vazut in primele pagini. S-au intalnit intr-o zi de toamna, in autobuz. Mergea ca deobicei la scoala dar in ziua aceea pentru ca plecase mai tarziu era singura. Cu castile in urechi se uita ganditoare pe geam. Fata a vazut un baiat cu ochii verzi si parul castaniu cum se uita insistent la ea. Nu mai retin in detaliu ce a povestit, stiu doar ca au inceput sa vorbeasca si a doua zi s-au intalnit la un suc. Nu am apucat sa iau caietul cu mine pentru ca a venit mama si a luat cutia ce trebuia dusa la tomberon. Am apucat doar sa dau grabita la ultima pagina a caietului. Acolo scria o data, stiu doar anul, era 2015 si ca nu s-a mai vazut cu el de vreo 10 ani, "...parca disparuse..."

Ma gandesc ce s-a intamplat dupa. Nu am putut pastra caietul si asta ma oftica.

Dupa voi, ce s-a intamplat cu ei ?

"Buna !"

 De ce complicam totul ? E foarte usor sa zicem : "Hei, buna !" dar din cauza curajului care lipseste ni se pare greu. Si e mai greu atunci cand o multime de ganduri ne trec prin cap, regretele sosesc la tine in inima impreuna cu tristetea si poate cu iubirea.
 Un scurt metraj tare dragut, uitati-va si voi. :)

Who loves me ?

  Ma intreb daca atunci cand plec mi se simte lipsa. Daca cineva intreaba de mine, nu din simpla curiozitate, ci pentru ca vrea sa ma vada si nu ii este bine fara mine.

 Daca as pleca, undeva departe, nu stiu unde, va vrea cineva sa ma intorc inapoi ? Va vrea sa ma vada, sa stie ce mai fac. Oare cineva vrea sa ma sune, sa imi dea un mesaj si sa nu aiba curaj ? asa cum patesc eu... Sunt niste intrebari pe care mi le mai pun. Intrebari fara raspuns sau cu un raspuns  greu de aflat.

 Imi doresc sa imi spuna cineva : Te iubesc ! si sa fie din toata inima. Nu sa zica doar asa, vrand sa obtina ceva. Imi doresc sa ii fie cuiva foarte dor de mine, sa imi spuna ca vrea sa ma intorc si eu sa fac tot posibilul sa ma intorc la persoana care ma iubeste si o iubesc.

  Sunt iubita cu adevarat, oare ? Familia o exclud ...

"I met my old lover

 On the street last night 

 She seemed so glad to see me,

 I just smiled.

 

 And we talked some old times

 And we drank ourselves some beers,

 Still crazy after all these years,

 Still crazy after all these years.. "

:(

 Ati avut vreodata o intrebare caruia vroiati sa ii stiti raspunsul foarte tare dar nu ati putut intreba pe nimeni de frica raspunsului, sa nu va raneasca si mai tare decat sunteti deja, sa nu va raneasca din nou cuvintele... Ei bine, eu am acel sentiment de curiozitate dar totusi nu vreau sa aflu din cauza fricii ... Nu stiu daca m-am facut inteleasa.

Sondaj. Cuvintele dor

 Am facut un sondaj, este in dreapta paginii si rog pe toti cititorii mei sa raspunda sincer ca oricum nu o sa stiu cine a bifat acel raspuns. Am pus intrebarea din simpla curiozitate, doar atat. :)

 Trista poza, nu-i asa ?

 Eu m-am saturat de atatia oameni care spun cuvinte fara a gandi. Trebuie sa gandim si apoi sa vorbim ! cuvintele pot rani foarte tare pe cineva. :(

"Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara scuipand in ea ! "

 "Odata, Buddha a fost insultat in fel si chip de un vizitator, dar nu parea sa fie deloc afectat. Mai tarziu, discipolii sai l-au intrebat care era secretul seninatatii sale.
 El le-a raspuns :
 -Imaginati-va ca cineva va daruieste o ofranda, dar voi nu o ridicati, sau ca cineva va trimite o scrisoare si voi nu o deschideti. Este evident ca acestea nu va pot afecta in niciun fel. Procedati in acelasi fel atunci cand sunteti insultati si nu va veti pierde seninatatea.

 Singura demnitate autentica este cea care nu se simte injosita de lipsa de respect a celor din jur. Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara scuipand in ea !!"

 Povestea nu e scrisa de mine dar e foarte frumoasa si nu puteam sa nu o scriu aici, pe blog, pentru a putea sa o cititi si voi. Trebuie sa nu ne pese atunci cand suntem jigniti. Dar nici atunci cand suntem laudati nu trebuie sa fim prea bucurosi, nu tot timpul e adevarat. Unii oameni poate te lauda doar pentru a fi draguti si chiar daca e din suflet nu trebuie "sa ne-o luam in cap". Asta e micul meu sfat.