vineri, 11 ianuarie 2013

Eu

 Niciodata nu m-am cunoscut 100%. Niciodata nu am stiut ce vreau cu adevarat, cum sunt eu de fapt, ce imi place si ce nu imi place in lumea asta si ce vreau sa fac cu viata mea. Parerile mele se schimba foarte des. Daca azi imi place ceva, maine as putea uri acel lucru.
 Stiu sigur ca imi e frica sa imi arat adevaratele mele sentimente. Mi-e frica, deseori, sa spun ce simt cu adevarat, ce cred cu adevarat si de multe ori mint. Stiu... poate unii o sa creada ca sunt falsa, si eu cred asta uneori. De aceea nimeni nu stie de blogul meu. Pentru ca aici pot spune exact ce cred si ce simt... nu ma cunoaste nimeni personal.
 Cel mai bine imi cunosc corpul, asta pentru ca exista oglinda, iar eu ma privesc deseori in ea. Dar nu arata si cum sunt pe interior. Buna, rea, egoista etc ... nu stiu exact cum sunt. As vrea sa ma cunosc mai bine, dar nici asta nu stiu cum sa o fac. Stiu ca sunt o mica mincinoasa. Acum recunosc asta...

*tot nu merge sa pun poze*
 


4 comentarii:

  1. Eu sunt de părere că nu ne putem cunoaşte pe noi înşine 100 la 100 numai după o anumită vârstă.Sau trebuie să avem mintea sufiecient de matură încât să putem să pătrundem,chiar şi de la vârste fragede,în interiorul sufletului nostru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca pe parcursul intregii vieti putem sa mai descoperim lucruri noi la noi insine. Iar unii poate nu ajung sa se cunoasca complet niciodata, in mare parte pentru ca nu-i intereseaza sau pentru ca ei cred ca se cunosc deja.

    RăspundețiȘtergere
  3. E "grele" partea asta cu autocunoasterea . :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu trebuie sa te cunosti in totalitate.Cred ca asta se va intampla pe parcurs,cu experientele acumulate,in timp..

    RăspundețiȘtergere