miercuri, 20 martie 2013

Eu

 Este o problema la mine (cred). Fiind singurul copil al mamei si chinuindu-se sa ramana insarcinata, am fost alintata foarte mult de ea. Si cam mereu am avut impresia ca lumea e roz, datorita ei. Ca pot sa obtin ce vreau cu usurinta, ca doar o am pe mama. Ei, am realizat ca nu e deloc asa. Si de asta sunt dezamagita la aproape fiecare cuvant urat si la fiecare gest mai nasol. Sunt slaba... trebuie sa invat sa fiu mai puternica. Dar e destul de greu.
 Nu dau vina pe mama, dar am fost obisnuita cu bunatate. si acum, ea cam tot la fel de multa imi ofera. Ma iarta de fiecare data, mai tipa la mine dar dupa 10 minute ii trece. Nu poate fi suparata pe mine si nici eu nu pot fi pe ea.
 Cred ca de asta am nevoie de iubire. Ea mi-o ofera dar nu am nevoie doar de iubirea materna. Nu este de ajuns. Deobicei aveam multa iubire si din partea prietenelor mele, dar m-au dezamagit si ele. Era de ajuns. Nu am simtit niciodata aceasta nevoie ciudata. Poate o simt si pentru ca m-am indragostit mai tare ca niciodata. Am un amalgam de sentimente in mine. Dezamagire, tristete si fericire, dispret, scarba ( e sentiment?)etc, suna urat... nici nu stiu daca scarba ar fi cuvantul potrivit. Sunt satula. As vrea sa schimb multe...

hmm... cam multe postari triste in ultimul timp. sa nu va imaginati ca sunt o emo kid, sau ceva de genu' :)). Rad, glumesc, ma mai si distrez, dar pe interior..simt altceva. Cand sunt singura, ca acum, sentimentele naspa ies la iveala. Cu "prietenii" sunt o persoana foarte vesela, zic eu. Oricum, nu o sa mai plang niciodata de fata cu cineva. :)


5 comentarii:

  1. Știi , oamenii pot vedea lacrimile tale și pot badjocori . Crede-mă , mi s-a întâmplat . Fi rezervată . Și ”prietenele adevărate” nu există ! Deloc . Să nu ai încredere decât în dulcea ta mamă . Dragă S. sper să fii bine !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai abordat lucrurile extraordinar...într-adevăr, nu trebuie să își arăți public durerea. Oamenii or să profite de asta.
    Cât despre faptul că ai început să vezi cum e lumea...am trecut prin asta, cu toții am trecut. E cumplit, știu. Dar o să treacă. Trebuie doar răbdare. Dacă cumva crezi că te pot ajuta cu vreun sfat, poți să mi-l ceri cu încredere. Nu prea mai există persoane așa inocente în ziua de astăzi și din experiență spun, trezirile de genul acesta pot fi dureroase. Și de asta încerc, pe cât posibil, să evit să mai treacă și alte persoane prin ce am trecut eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa ti-l cer. Stiu ca imi vei da un sfat foarte bun si folositor, cum sunt si comentariile tale pe care le apreciez de fiecare data. :*

      Ștergere
  3. Stii viata te invata tot ce este necesar, asa ca bucura-te ca ai fost ocrotita :D>:D<

    RăspundețiȘtergere